V
prezentm n
continuare un fragment de aproximativ 10-20% din coninutul:
Lecia 2 - Piata comuna
europeana. Libera circultie a marfurilor si persoanelor
...
Art. 39 par. 2 din Tratatul U.E. prevede principiul
liberei circulatii a lucratorilor sau, altfel spus,
principiul egalitatii de tratament . Acest principiu
implica �eliminarea, între lucratorii statelor
membre a tuturor discriminarilor fondate pe nationalitate,
în ceea ce priveste angajarea, remunerarea si
celelalte conditii de munca�.
Conform art. 39 par. 3 din Tratatul U.E., acest
principiu presupune:
dreptul lucratorilor dintr-un stat membru
de a accepta oferte de munca din alt stat membru;
dreptul lucratorilor de a se deplasa liber,
în acest scop, pe teritoriul statelor membre;
dreptul lucratorilor de a se afla într-unul
din statele membre, în scopul exercitarii de activitati
conforme cu dispozitiile în vigore, care guverneaza
angajarea lucratorilor nationali;
dreptul de a ramâne pe teritoriul
unui stat membru, ulterior angajarii sale în acel
stat, în conditiile stabilite de Comisia Europeana.
În practica, principiul liberei circulatii a
lucratorilor presupune ca orice locuitor al unui stat
membru U.E. poate lucra fara permis de munca în
orice alt stat membru al Uniunii, în aceleasi
conditii ca si cetatenii statului repectiv. Pentru statele
integrate în Uniunea Europeana în 2004 si
2007, asadar si pentru România, a fost stabilita
o perioada de tranzitie, de maxim sapte ani, timp în
care cetatenii români (si nu numai) vor ajunge
sa se bucure de drepturi identice cu cele ale cetatenilor
statelor membre anterioare ale U.E.
...
Permisul de munca obtinut de un cetatean român
într-un stat membru al U.E. nu îi garanteaza
accesul pe piata de munca a altui stat membru al Uniunii
Europene.
În ceea ce priveste Austria sau Germania , exista
o �clauza de salvgardare� speciala, conform careia aceste
state membre pot limita posibilitatea societatilor comerciale
cu sediul în România (sau în Bulgaria
) de a presta servicii care presupun o migrare temporara
de lucratori. Totusi, aceasta se aplica numai într-un
numar limitat de sectoare, de exemplu constructiile
si curatatul industrial, si poate fi invocata numai
în cazul în care în sectorul respectiv
de servicii se manifesta perturbari serioase si numai
pe perioada în care Austria si Germania aplica
masuri nationale în conformitate cu dispozitiile
tranzitorii.
Resurse suplimentare:
http://ec.europa.eu/employment_social/free_movement/docs/accession_2007_ro.pdf
2.2.2
|
Dreptul de stabilire
in statele membre
|
Capitolul II ( art. 43-art. 48 ) Titlul III
din Tratatul U.E. si Directiva Parlamentului si a Consiliului
nr. 2004/38 reglementeaza si garanteaza dreptul de stabilire
al tuturor persoanelor (fizice si juridice) unui stat
membru al Uniunii Europene în alt stat membru.
Conform art. 43 din Tratatul U.E., dreptul
de stabilire confera oricarei persoane fizice � cetatean
al unui stat membru de a desfasura orice tip de
activitati economice pe cont propriu pe teritoriul oricarui
alt stat membru si de a înfiinta si coordona agentii,
sucursale si filiale.
Conform art. 43 coroborat cu art. 48 din
Tratatul U.E., dreptul de stabilire confera oricarei
persoane juridice, având nationalitatea unui stat
membru - asadar înfiintate conform legislatiei
în vigoare din statul în care s-au înregistrat,
unde au sediul principal ori unde au sediul administrativ
� dreptul de a se stabili pe teritoriul oricarui alt
stat membru U.E., în forma agentiilor, sucursalelor
si filialelor, sau prin participarea la înfiintare
unei societati comerciale în alt stat membru U.E.
Potrivit art. 48 par. 2 , persoanele juridice
la care face referire Trattul U.E. sunt: societatile
comerciale, societatile civile, cooperativele, celelalte
persoane juridice de drept public sau de drept privat,
exceptând organizatiile non-profit. Curtea Europeana
de Justittie a stabilit ca societate comerciala sau
întreprinderea având nationalitatea unui
stat membru U.E. care intentioneaza a deschide sucursale
pe teritoriul unui alt stat membru U..E. va fi tratata,
în acelasi mod, ca o persoana fizica având
cetatenia unui stat membru U.E.
Dreptul de stabilire al unei persoane fizice sau juridice,
având cetatenia, respectiv, nationalitatea, unui
stat membru al U.E., în alt stat membru U.E.,
în sensul art. 43-48 din Tratul U.E. este
conditionat de exercitatrea unei activitati economice.
Daca nu este vizata desfasurarea de actvitati economice,
vorbim nu despre dreptul de stabilire (art. 43-48 din
Tratul U.E.), ci despre libertatea de miscare a persoanelor,
unde aplicabile sunt prevederile art. 39-42 din Tratat.
Exercitarea dreptului de stabilire confera
persoanei fizice sau juridice dreptul de a intra
pe teritoriul unui stat membru U.E. si dreptul la rezidenta,
precum si dreptul la rezidenta dupa încetarea
activitatii ce a facut obiectul dreptului la stabilire.
http://www.mimmc.ro/files/imm/ghid_drept_stabilire.pdf
)
|